DE CE ESTE IMPORTANT SĂ VERIFICĂM CALITATEA ȘI CANTITATEA LICHIDELOR UTILIZATE LA AUTOMOBIL?

Pentru că aceste lichide, ca și alimentele, au un termen de valabilitate. Un termen în care aditivii adăugați asigură proprietățile optime pentru funcționarea corectă a subansamblurilor automoblului. Dar de multe ori uităm de acest aspect, deci ajungem să nu înlocuim lichidul de răcire (antigelul), lichidul de frână, lichidul de spălat parbrizul, uleiul de transmisie din cutia de viteze. Producătorii de automobile au acordat schimbului de ulei o atenție special introducând o atenționare specială pentru conducătorul auto service.

Cantitățile necesare de lichid sunt stabilite prin repere de minim și maxim tocmai pentru ușurarea evaluării din partea conducătorului auto, presupus a fi un utilizator fără prea multe cunoștințe în domeniu.Scăderea sub nivelul minim cauzează o înrăutățire a funcționării subansamblului, care poate genera distrugeri multiple.

În această lucrare ne vom concentra atenția asupra diagnosticării lichidului de răcire, electrolitului din bateria de acumulatoare și lichidului de spălat parbrizul, nu fără a menționa importanța schimbării uleiuiului, lichidului de frână sau a uleiului de transmisie din cutia de viteze care însă se efectuează în service.

Lichidul de răcire se recomandă a fi schimbat la 3-4 ani din cauza pierderii proprietăților de rezistență la îngheț, dar și cele anticoroziune. Deoarece circuitele de răcire sunt formate din piese realizate din material diferite va apărea și o coroziune pronunțată la unele dintre ele. Se va ajunge astfel la o degradare considerabilă a pieselor , ceea ce va conduce la investiții mult mai mari.

Verificarea cantității de lichid de răcire se face visual, prin urmărirea nivelului lichidului din vasul de expansiune (între reperele de min și max).

Verificarea calității de poate face în două moduri:

1.      Cu ajutorul unui densimetru pentru antigel, cum este cel alăturat. În interiorul pipetei este un densimetru, care se va cufunda în lichidul de răcire pe care-l aspirăm cu ajutorul parei de cauciuc, din capătul pipetei, din vasul de expansiune. Dacă se va cufunda până în zona verde este bine. Zona roșie indică proprietăți scăzute antiîngheț. Se citește direct temperatura de îngheț de pe densimetru situată la nivelul lichidului.

2.      Cu ajutorul refractometrului, care este folosit și pentru verificarea lichidului de spălat parbrizul și a electrolitului din bateria de acumulatoare. Se iau 2-3 picături de lichid care se dispun pe lentilă, se acoperă cu clapeta și se privește pe ocular. Se va observa ceva ce se vede în imaginea din dreapta, adică antigelul rezistă până pe la -18° C.

            Lichidul de spălare a parbrizului trebuie să corespundă anotimpului în care circulă autovehiculul din următoarele considerente:

1.      Defectarea pompei care trimite lichidul la duze din cauza înghețării lichidului;

2.      Lipsa lichidului de spălare va conduce la o vizibilitate scăzută, din cauza opacizării parbrizului, ceea ce crește considerabil riscul producerii accidentelor;

3.      Utilizarea ștergătoarelor de parbriz pe uscat va determina apariția zgârieturilor pe parbriz, care vor îngreuna identificarea obstacolelor în condiții de vizibilitate redusă.

Verificarea calității lichidului de spălare a parbrizului se face în același mod cu verificarea lichidului de răcire, cu ajutorul densimetrului specific sau a refractometrului, în același mod.

Verificarea cantității se face vizual, când nu mai iese lichid la acționarea pompei sau electronic, când instalația dispune de senzor.

Electrolitul din bateria de acumulatoare poate indica gradul de încărcare (degradare) a acesteia.  O valoare a densității de 1,28g/cm³ ne indică încărcarea bateriei, pe când o valoare de 1,24 g/cm³ impune încărcarea acesteia. Valorile mai mici ne indică degradarea bateriei și o posibilă înlocuire, în funcție de rezultatele unei noi încărcăr. Cum pe majoritatea proprietarilor nu îi interesează  aceste valori, dispozitivele de măsură sunt etalonate în culori sugetive (de regulă verde pentru bun, roșu pentru  defecțiune).

Verificarea calității electrolitului se face în același mod cu verificarea lichidului de răcire, cu ajutorul densimetrului specific sau a refractometrului, în același mod.

Verificarea cantității se face vizual, prin introducerea unui bețișor curat din lemn sau a unui tub de sticlă până se ating plăcile, la fiecare compartiment al bateriei, măsurându-se urma lăsată. Nivelul trebuie să se situeze între 10-15 mm.

Elevi :

1. Florin ASAFTE, clasa a XI-a C, Mecanică

2. Dobre Ion, clasa a XI-a C, Mecanică

Coordonatori:

prof. lb. franceză, Lucica BOCU

prof.ing. Ionel LAVRIC